Sistemul excretor презентация

SISTEMUL EXCRETOR

Anatomia sistemului excretor

Nefronul- unitatea morfo-funcţională a rinichiului

Formarea urinei

Etapele formării urinei 1. Ultrafiltrarea glomerulară (se formează urina primară care are compoziţia unei plasme, fără proteine, deproteinizată) 2. Reabsorbţia tubulară 3. Secreţia tubulară (ioni de K, creatinină, acid uric)

1. Ultrafiltrarea glomerulară Filtrarea sângelui  (mai exact, plasma sângelui este filtrată) se face prin pereţii subţiri ai capilarelor glomerulare, în capsula nefronului. Micile ,,filtre” naturale sunt selective, din plasma sanguină neputând trece proteinele, preţioase pentru organism. Trec însă o mare cantitate de apă, glucoză, aminoacizii, săruri minerale, dar şi substanţe nefolositoare, toxice (uree, acid uric). Se formează astfel urina primară care este de fapt plasma deproteinizată (fără proteine; proteinele nu au putut trece deoarece sunt molecule mari) care intră în tubul urinifer. Cantitatea de urină primara este de 180 l pe zi!

Ultrafiltrarea glomerulară

2. Reabsorbţia tubulară Reabsorbţia reprezintă faza în care are loc întoarcerea în sânge a unei mari cantităţi de apă şi de substanţe utile organismului, conţinute în urina primară (ultrafiltratului glomerural), cum sunt glucoza şi aminoacizii; (altfel spus, are loc trecerea acestor substanţe din tubii uriniferi înapoi în sânge). Deci în această etapă se recuperează anumite substanţe utile organismului din urina primară.

3. Secreţia tubulară Secreţia tubulară este procesul invers celui de reabsorbţie. În procesul de secreţie tubulară sunt preluate substanţele din capilarele ce înconjoară tubii şi trecute în lichidul urinar aflat în lumenul tubului urinifer (mai exact are loc secreţia de către celulele tubului urinifer a unor substanţe, cum este amoniacul, substanţa toxică, care intră în tubul urinifer şi care va fi eliminat). In urma reabsorbţiei şi secreţiei tubulare se formează  urina finală în cantitate de aproximativ 1,5 l pe zi, care trece din tubii uriniferi ai nefronilor în tuburile colectoare ale urinei şi prin orificiile din vârful piramidelor renale ajunge în final în bazinet (un minirezervor de urină), de aici urina finală va  ajunge prin căile urinare (uretere) în vezica urinară.

Etapele formării urinii şi locul de desfăşurare

Eliminarea urinei Din pelvisul renal (bazinet), urina trece în uretere şi înaintează prin contracţia musculaturii înspre vezica urinară unde se acumulează. Când aceasta se umple (300-400 ml), musculatura pereţilor ei se contractă şi urina este eliminată, prin uretră, la exterior (are loc mictiunea). Rinichii intervin în mentinerea echilibrului mediului intern (homeostaziei). De exemplu, când mănânci foarte sărat, rinichiul elimină surplusul prin urină, menţinând astfel concentraţia normală a sărurilor în sânge. Dacă bei prea multă apă, rinichiul elimină surplusul. Dacă bei apă puţină, se măreşte reabsorbţia ei pentru a nu modifica conţinutul de apă al plasmei sanguine.