Cadrul legal de protecție a drepturilor copiilor în republica Мoldova презентация

CADRUL LEGAL DE PROTECȚIE A DREPTURILOR COPIILOR ÎN REPUBLICA MOLDOVA EMILIA CIOBANU, ȘEF ADJUNCT daspfc falești 14.01.2014

Grupurile ţintă – copii aflați în dificultate

Protecţia copilului se realizează conform următoarelor principii:     a) asigurarea şi promovarea cu prioritate a interesului superior al copilului;     b) respectarea priorităţii privind creşterea şi educarea copilului în familie;     c) dreptul prioritar al părinţilor de a-şi educa copiii conform propriilor convingeri şi responsabilitatea primară a părinţilor pentru creşterea, educarea şi protecţia copiilor lor;     d) obligaţia statului de a asigura familiei asistenţa necesară pentru creşterea şi educarea copiilor;     e) egalitatea şanselor şi nediscriminarea;     f) cooperarea intersectorială şi intervenţia multidisciplinară;     g) asistenţa individualizată a fiecărui copil;     h) respectarea demnităţii copilului;     i) asigurarea participării copilului la luarea deciziilor care îl privesc, ţinînd cont de vîrsta şi de gradul său de maturitate;     j) asigurarea continuităţii în creşterea şi educarea copilului, ţinînd cont de identitatea sa etnică, religioasă, culturală şi lingvistică, în cazul luării unei măsuri de protecţie;     k) celeritate în luarea oricărei decizii cu privire la copil;     l) responsabilitatea autorităţilor pentru asigurarea protecţiei împotriva violenţei, neglijării şi exploatării copilului. Principiile protecţiei copilului aflat în situaţie de risc şi a copilului separat de părinţi

Capitolul III IDENTIFICAREA, EVIDENŢA ŞI ASISTENŢA COPIILOR AFLAŢI ÎN SITUAŢIE DE RISC Articolul 8. Identificarea copiilor aflaţi în situaţie de risc     Autoritatea tutelară locală este obligată să se autosesizeze şi/sau să asigure recepţionarea şi înregistrarea sesizărilor cu privire la copiii aflaţi în următoarele situaţii:     a) copiii sînt supuşi violenţei;      b) copiii sînt neglijaţi;     c) copiii practică vagabondajul, cerşitul, prostituţia;     d) copiii sînt lipsiţi de îngrijire şi supraveghere din partea părinţilor din cauza absenţei acestora de la domiciliu din motive necunoscute;     e) părinţii copiilor au decedat;     f) copiii trăiesc în stradă, au fugit ori au fost alungaţi de acasă;     g) părinţii copiilor refuză să-şi exercite obligaţiile părinteşti privind creşterea şi îngrijirea copilului;     h) copiii au fost abandonaţi de părinţi;     i) părinţii copiilor au fost declaraţi ca fiind incapabili printr-o hotărîre judecătorească. Legea nr.140 privind protecţia specială a copiilor aflaţi în situaţie de risc şi a copiilor separaţi de părinţi

Articolul 9. Evaluarea situaţiei copilului, evidenţa                         şi asistenţa copiilor aflaţi în situaţie                         de risc Autoritatea tutelară locală în a cărei rază este locul aflării copilului dispune evaluarea iniţială a situaţiei copilului de către specialistul pentru protecţia drepturilor copilului, iar în lipsa acestuia – de către asistentul social comunitar, cu implicarea în procesul de evaluare, după caz, a altor specialişti din domeniul ocrotirii sănătăţii, educaţiei, ordinii publice etc.:      a) în termen de 24 de ore – în cazul primirii informaţiilor prevăzute la art. 8 lit. a)–c);     b) imediat – în cazul în care din conţinutul sesizării se constată existenţa unui pericol iminent pentru copil, precum şi în cazul primirii informaţiilor prevăzute la art. 8 lit. d)–i).      (2) În cazul în care situaţiile de risc prevăzute la art. 8 lit. a) şi b) s-au produs în afara familiei, măsurile specificate la alin. (1) se întreprind cu acordul prealabil al părinţilor/reprezentantului legal al copilului, cu excepţia cazurilor în care dezacordul acestora contravine interesului superior al copilului.     (3) În cazul în care situaţiile de risc prevăzute la art. 8 lit. a)–c) s-au produs într-un serviciu de plasament, autoritatea tutelară locală în a cărei rază este locul aflării copilului întreprinde măsurile prevăzute la alin. (1), asigurînd securitatea pentru viaţa şi sănătatea copilului, şi informează imediat autoritatea tutelară teritorială care va decide asupra măsurilor de protecţie a copilului.  Dacă în urma evaluării iniţiale a situaţiei copilului se confirmă situaţia de risc pentru copil, autoritatea tutelară locală dispune imediat luarea în evidenţă a copilului aflat în situaţie de risc.     (5) Registrul de evidenţă a copiilor aflaţi în situaţii de risc se ţine de către autoritatea tutelară locală, fiind completat de către specialistul pentru protecţia drepturilor copilului, iar în lipsa acestuia – de către asistentul social comunitar.     (6) Evaluarea, asistenţa şi monitorizarea copilului aflat în situaţie de risc se realizează prin utilizarea metodei managementului de caz, aprobată de autoritatea centrală pentru protecţia copilului.     (7) În cazul recepţionării informaţiei despre copiii aflaţi în situaţia de risc prevăzută la art. 8 lit. h), autoritatea tutelară locală sau specialistul pentru protecţia drepturilor copilului participă la întocmirea actului de abandon al copilului într-o instituţie sau a procesului-verbal privind găsirea copilului.     (8) În cazul în care locul aflării copilului este altul decît domiciliul părinţilor, autoritatea tutelară locală sesizează autoritatea tutelară teritorială în a cărei rază domiciliază părinţii în scopul prezentării datelor necesare pentru realizarea evaluării iniţiale şi complexe a situaţiei copilului.

Capitolul IV PROTECŢIA COPIILOR SEPARAŢI DE PĂRINŢI Articolul 11. Plasamentul de urgenţă      (1) Autoritatea tutelară locală emite dispoziţia privind plasamentul de urgenţă al copilului şi informează în acest sens autoritatea tutelară teritorială în a cărei rază este locul de plasament al copilului în cazul luării copilului de la părinţi sau în cazul lipsei părinţilor în momentul identificării copilului :      (2) Ţinînd cont de interesul superior al copilului, acesta poate fi plasat de urgenţă în:      a) familia rudelor sau a altor persoane cu care a stabilit relaţii apropiate (vecini, prieteni de familie etc.) şi care doresc să primească/să ţină copilul pentru a-l creşte şi educa în familia lor, în baza cererii scrise a acestora, pornind de la necesitatea asigurării stabilităţii şi continuităţii în îngrijirea, creşterea şi educaţia copilului, ţinînd cont de identitatea sa etnică, religioasă, culturală şi lingvistică;      b) servicii de plasament de tip familial;     c) servicii de plasament de tip rezidenţial.     (3) Copilul separat de părinţi poate fi plasat de urgenţă pe un termen de pînă la 72 de ore, cu posibilitatea prelungirii termenului de plasament pînă la 45 de zile, perioadă în care se efectuează evaluarea complexă a situaţiei copilului.

Articolul 12. Plasamentul planificat   (1) Plasamentul planificat al copilului se efectuează conform dispoziţiei autorităţii tutelare teritoriale, cu avizul autorităţii tutelare locale şi numai în baza avizului pozitiv al Comisiei pentru protecţia copilului aflat în dificultate, modul de organizare şi funcţionare a căreia este aprobat de Guvern.     (2) Copiii pot fi plasaţi în:     a) serviciul de tutelă/curatelă;     b) serviciul de plasament de tip familial (casă de copii de tip familial, asistenţă parentală profesionistă);     c) serviciul de plasament de tip rezidenţial (casă comunitară, centru de plasament temporar, alt tip de instituţie rezidenţială).

Articolul 13. Copiii ai căror părinţi sînt plecaţi peste hotare  (1) Informaţia privind identificarea copiilor ai căror părinţi/unicul părinte sînt plecaţi/este plecat la muncă peste hotare se prezintă autorităţii tutelare locale de către:     a) administraţia instituţiilor educaţionale – semestrial, pînă la data de 30 octombrie şi, respectiv, 30 aprilie a fiecărui an;     b) specialistul în protecţia drepturilor copilului, asistentul social comunitar, medicul/asistentul medicului de familie sau ofiţerul de sector al poliţiei – în termen de 3 zile de la data identificării copilului.     (2) În baza informaţiei menţionate la alin. (1), autoritatea tutelară locală dispune efectuarea evaluării situaţiei copilului de către specialistul în protecţia drepturilor copilului, iar în lipsa acestuia – de către asistentul social comunitar, şi emite, cu consimţămîntul părinţilor/unicului părinte, dispoziţia de instituire a tutelei/curatelei conform prevederilor legislaţiei dacă în urma evaluării iniţiale se constată că condiţiile de creştere şi educaţie a copilului sînt adecvate.     (3) Evaluarea situaţiei copilului de către specialistul în protecţia drepturilor copilului, iar în lipsa acestuia – de către asistentul social comunitar, se efectuează în termen de pînă la 30 de zile.      (4) Părinţii/unicul părinte care pleacă peste hotare pe un termen mai mare de 3 luni şi ai căror copii rămîn în Republica Moldova urmează să informeze în prealabil autoritatea tutelară locală despre persoana în grija căreia rămîn copiii.

Capitolul VI COOPERAREA ÎN DOMENIUL PROTECŢIEI COPILULUI Articolul 19. Cooperarea dintre autorităţile tutelare     Autorităţile tutelare locale şi cele teritoriale din diferite unităţi administrativ-teritoriale sînt obligate să coopereze în domeniul protecţiei copilului prin obţinerea şi transmiterea informaţiilor şi a documentelor necesare pentru identificarea, evaluarea, acordarea asistenţei şi stabilirea statutului copiilor.     Articolul 20. Cooperarea intersectorială     Angajaţii autorităţilor publice centrale şi locale, ai structurilor, instituţiilor şi serviciilor din cadrul sau subordonate acestora, care activează în domeniile asistenţei sociale, educaţiei, ocrotirii sănătăţii, organelor de drept în conformitate cu mecanismul de cooperare intersectorială aprobat de Guvern sînt obligaţi:     a) să transmită autorităţii tutelare competente sesizările privind copiii aflaţi în situaţie de risc, precum şi cele privind cazurile de abuz, neglijare sau exploatare a copiilor în cadrul serviciilor sociale, al instituţiilor medicale, educaţionale, culturale;     b) să participe la activitatea echipelor multidisciplinare în procesul de evaluare iniţială şi complexă a situaţiei copilului la solicitarea autorităţii tutelare locale, precum şi la elaborarea şi implementarea planului individualizat de asistenţă;     c) să realizeze măsuri de prevenire a situaţiilor de risc pentru copii.

Regimul juridic al adopţiei Cuplu care locuiesc în relaţii de căsătorie timp de 10 ani. În tot acest răstimp nu au copiii proprii din motive de sănătate. S-au adresat la Direcţie pentru a fi în evidenţa ca potenţiali părinţi adoptatori. Procedura de luare în evidenţă: Depunerea cererii Prezentarea actelor necesare, conform procedurii Cursurile de pregătire Ancheta socială- îndeplinită de asistentul social comunitar Evaluarea garanţiilor morale ale solicitanţilor-îndeplinită de psiholog Elaborarea atestatului de adoptator-se prezintă la minister Decizia de luare în evidenţă a părinţilor adoptatori-se prezintă la minister Procedura de pregătire nu trebuie să dureze mai mult de 30 zile. După finalizarea procedurii cuplul este referit la nivel naţional pentru a fi îndreptaţi să viziteze copiii cu statut adoptabil. Apoi urmează procedura de potrivire. Perioada de încredinţare-3 luni Pregătirea actelor pentru judecată privind încuvîînţarea adopţiei

Capitolul VII RĂSPUNDEREA Articolul 21. Respectarea termenelor şi procedurilor                            în activitatea autorităţilor tutelare     (1) Autorităţile tutelare sînt obligate să respecte temenele şi procedurile în procesul de identificare, luare în evidenţă, plasament, stabilire a statutului, monitorizare a situaţiei copiilor şi de prezentare a informaţiei autorităţilor de resort conform prevederilor prezentei legi, ale regulamentului de activitate aprobat de Guvern şi ale altor acte normative.      (2) În caz de nerespectare a termenelor şi procedurilor prevăzute de legislaţie, persoanele responsabile pot fi trase la răspundere în condiţiile legii.     Articolul  22. Răspunderea pentru încălcarea                             prezentei legi     (1) Încălcarea prevederilor prezentei legi atrage răspunderea disciplinară, civilă, contravenţională sau penală, în conformitate cu legislaţia în vigoare.      (2) Sînt pasibile de răspundere următoarele acţiuni/inacţiuni ale autorităţilor, instituţiilor sau persoanelor responsabile:      a) nerespectarea condiţiilor legale de recepţionare şi înregistrare a sesizărilor privind copiii aflaţi în situaţie de risc;     b) încălcarea fără motive întemeiate a termenului stabilit de lege pentru iniţierea sau desfăşurarea procedurii de evaluare iniţială a situaţiei copilului şi de stabilire a statutului acestuia ori de (re)integrare a acestuia în familie;     c) asistenţa sau monitorizarea necorespunzătoare a copiilor aflaţi în situaţie de risc, a copiilor rămaşi temporar fără ocrotire părintească sau a copiilor rămaşi fără ocrotire părintească;     d) tergiversarea fără motive întemeiate a prezentării către autoritatea centrală pentru protecţia copilului a informaţiei despre copiii separaţi de părinţi, copiii rămaşi temporar fără ocrotire părintească şi copiii rămaşi fără ocrotire părintească;     e) neasigurarea controlului asupra condiţiilor de întreţinere, educaţie şi instruire în familie a copiilor aflaţi în situaţie de risc care sînt  în evidenţă, precum şi a copiilor aflaţi în plasament;      f) plasarea neîntemeiată sau cu încălcarea condiţiilor stabilite de lege în serviciul de plasament de tip rezidenţial a copilului separat de părinţi, a celui rămas temporar fără ocrotire părintească sau a celui rămas fără ocrotire părintească;     g) încălcarea fără motive întemeiate a termenului prevăzut de legislaţie pentru sesizarea autorităţii tutelare privind copiii aflaţi în situaţie de risc;      h) neîndeplinirea, fără motive întemeiate, de către părinţi, de către persoanele care îi înlocuiesc sau de către persoanele în grija cărora copiii se află potrivit legii a dispoziţiilor legitime ale autorităţii tutelare în scopul asigurării respectării drepturilor şi intereselor copiilor;     i) neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare de către părinţi sau de către persoanele care îi înlocuiesc a obligaţiilor părinteşti, dacă aceasta a determinat plasamentul de urgenţă al copilului;      j) eschivarea sub orice formă a părinţilor sau a persoanelor care îi înlocuiesc de la procesul de reintegrare a copilului în familie;      k) aflarea copilului în pericol iminent din cauza lipsei de supraveghere din partea părinţilor, a reprezentanţilor legali sau a altor persoane în grija cărora acesta se află.     (3) Prejudiciul material  sau  cel moral cauzat copilului de către persoane fizice sau juridice urmează a fi reparat în modul stabilit de lege. 

Articolul  22. Răspunderea pentru încălcarea                             prezentei legi         (1) Încălcarea prevederilor prezentei legi atrage răspunderea disciplinară, civilă, contravenţională sau penală, în conformitate cu legislaţia în vigoare.      (2) Sînt pasibile de răspundere următoarele acţiuni/inacţiuni ale autorităţilor, instituţiilor sau persoanelor responsabile:      a) nerespectarea condiţiilor legale de recepţionare şi înregistrare a sesizărilor privind copiii aflaţi în situaţie de risc;     b) încălcarea fără motive întemeiate a termenului stabilit de lege pentru iniţierea sau desfăşurarea procedurii de evaluare iniţială a situaţiei copilului şi de stabilire a statutului acestuia ori de (re)integrare a acestuia în familie;     c) asistenţa sau monitorizarea necorespunzătoare a copiilor aflaţi în situaţie de risc, a copiilor rămaşi temporar fără ocrotire părintească sau a copiilor rămaşi fără ocrotire părintească;     d) tergiversarea fără motive întemeiate a prezentării către autoritatea centrală pentru protecţia copilului a informaţiei despre copiii separaţi de părinţi, copiii rămaşi temporar fără ocrotire părintească şi copiii rămaşi fără ocrotire părintească;     e) neasigurarea controlului asupra condiţiilor de întreţinere, educaţie şi instruire în familie a copiilor aflaţi în situaţie de risc care sînt  în evidenţă, precum şi a copiilor aflaţi în plasament;      f) plasarea neîntemeiată sau cu încălcarea condiţiilor stabilite de lege în serviciul de plasament de tip rezidenţial a copilului separat de părinţi, a celui rămas temporar fără ocrotire părintească sau a celui rămas fără ocrotire părintească;     g) încălcarea fără motive întemeiate a termenului prevăzut de legislaţie pentru sesizarea autorităţii tutelare privind copiii aflaţi în situaţie de risc;      h) neîndeplinirea, fără motive întemeiate, de către părinţi, de către persoanele care îi înlocuiesc sau de către persoanele în grija cărora copiii se află potrivit legii a dispoziţiilor legitime ale autorităţii tutelare în scopul asigurării respectării drepturilor şi intereselor copiilor;     i) neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare de către părinţi sau de către persoanele care îi înlocuiesc a obligaţiilor părinteşti, dacă aceasta a determinat plasamentul de urgenţă al copilului;      j) eschivarea sub orice formă a părinţilor sau a persoanelor care îi înlocuiesc de la procesul de reintegrare a copilului în familie;      k) aflarea copilului în pericol iminent din cauza lipsei de supraveghere din partea părinţilor, a reprezentanţilor legali sau a altor persoane în grija cărora acesta se află.     (3) Prejudiciul material  sau  cel moral cauzat copilului de către persoane fizice sau juridice urmează a fi reparat în modul stabilit de lege.