Pozitia geografica a Romaniei презентация

ROMANIA Localizare Cadru natural Populatie Economie Anul integrarii in U.E. Cultura

LOCALIZARE Pozitia geografica a Romaniei trebuie privita sub doua aspecte: Ca pozitie pe Glob, in raport de coordonatele geografice Ca pozitie pe continent, in raport de principalele componente geografice ( munti, fluvii, mari ) 1. Pe Glob, Romania se afla situata la intersectia paralelei de 45 grade latitudine nordica cu meridianul de 25 grade longitudine estica, aratand ca se afla in Emisfera Nordica si cea Estica. In latitudine, tara noastra se extinde intre paralela de 43 gr 37 min si 48 gr 15 min, punctul cel mai sudic fiind orasul Zimnicea, iar cel mai nordic fiind localitatea Horodistea. Paralela de 45 gr latitudine nordica reprezinta jumatatea distantei dintre Ecuator si Polul Nord si strabate Romania prin partea sa central-sudica. Acest fapt indica situarea tarii noastre in plina zona a climatului temperat, cu toate consecintele geografice ce decurg din aceasta. In longitudine, Romania se desfasoara intre meridianul de 20 gr 15 min si 29 gr 49 min longitudine estica. Punctul cel mai vestic este localitatea Beba Veche, iar punctul cel mai estic este orasul Sulina. Meridianul de 25 gr longitudine estica, ce imparte Europa in doua parti aproape egale, strabate tara noastra prin mijloc. Se poate spune astfel ca Romania se afla aproximativ in partea centrala a Europei. 2. Pe continentul european, Romania se afla la distante aproximativ egale ( 2900 km ) fata de limitele de est, nord si vest si la o departare mai mica ( 900 km ) de limita sudica ( Marea Mediterana ). Ca urmare, prin pozitia geografica, Romania se incadreaza intre statele Europei Centrale. Din punct de vedere climatic, tara noastra are pe ansamblu un climat temperat - continental - moderat, dar ca urmare a pozitiei pe continent, pe teritoriul Romaniei se interfereaza influente climatice din vestul Europei ( cu fronturi de ploi si moderat termic ) cu cele din estul continentului ( climat accentuat, cu ierni geroase si veri secetoase ), cu cele din sudul continentului ( mediteraneene, cu veri secetoase si ierni ploioase ) si mai putin din nordul continentului ( scandinavo-baltice ). De asemenea, pozitia geografica face ca pe teritoriul tarii noastre sa se intrepatrunda cele doua limite fitogeografice: cea a padurilor, specifice Europei Vestice si Nordice cu cea a stepei, specifica sud-estului Europei. In acelasi timp, in Romania se inregistreaza limita nordica a vitei de vie si limita de est a fagului. Conditiile climatice existente au favorizat dezvoltarea unei vegetatii naturale variabile si a unor culturi agricole diversificate: de la cele specifice Europei Centrale ( grau, orz ) la cele specifice Europei Estice ( floarea soarelui, soia, canepa ), la cele ale Campiei Nord Europene ( secara, cartoful, inul, sfecla de zahar ) si la cele ale Europei Sudice ( vita de vie, orez, porumb, tutun ). Pozitia geografica pe continent, mai este definita de prezenta a trei componente geografice de insemnatate europeana, incluse in teritoriul sau la hotarele sale; acestea au dat Romaniei atributele de: tara carpatica - 2/3 din lungimea totala a catenei carpatice se desfasoara pe teritoriul tarii noastre; tara dunareana - 38 % din cursul total al Dunarii ( partea cea mai importanta ca debit si pentru navigatie ) se desfasoara la granita Romaniei sau in interiorul tarii; tara pontica - prin litoralul de 247 km la Marea Neagra, care deschide cai navigabile spre intreg Oceanul Planetar.

CLIMA, VEGETATIA SI FAUNA ROMANIEI 1. Clima La latitudinea Romaniei, miscarea generala a maselor de aer atmosferic se produce de la V la E. Relieful introduce scaderi de temperatura in raport cu inaltimea si cresterea cantitativa a precipitatiilor la altitudini mai mari. In latitudnie, diferentele termice nu sunt prea mari. Se inregistreaza totusi o medie anuala de peste 2 grade C mai scazuta in N fata de Campia Romana in S. Marea Neagra exercita o influenta climatica redusa, ce se manifesta prin ierni relativ blande si veri lipsite de canicula. Luat in ansamblu, climatul Romaniei este termperat continental moderat. Temperatura medie anuala scade usor in tara noastra de la S (10 ... 11 grade C) spre N (8,5 grade C), dupa cum scade si in altitudine (6 grade C la 1000 m, 0 grade la peste 2200 m). In iulie, luna cea mai calda din an, temperatura medie este de 22... 23 grade C in Campia Romana. Aici zilele tropicale (adica cu temperaturi maxime de peste 30 grade C) sunt in numar de 50 ... 56 anual. In ianuarie, luna cea mai rece, media termica variaza intre -2 grade C in Campia de V, usor sub 0 grade C pe litoral, -3 grade C in Campia Romana si -4 grade C in Campia Jijiei din nordul Moldovei.   Precipitatiile atmosferice scad in medie de la E la V (630 mm in Campia de Vest, 500 ...600 mm in Campia Romana, sub 400 mm in Dobrogea). In tinuturile deluroase cad 600 ... 800 mm pe an iar in muntii inalti peste 1200 mm anual.   Vanturile poarta denumiri intrate in limbajul comun: vantul de vest aducator de precipitatii, crivatul care bate iarna de la E la NE, uneori de la N geros si uscat, austrul (componenta mediteraneana, cald si uscat vara,ploios iarna), vantul Mare (in Depr. Fagarasului), brizele marine. Pe teritoriul Romaniei se diferentiaza 3 etaje de clima: unul montan racoros (2 ... 6 grade C) cu precipitatii abundente (700 ... 1200 mm) si vanturi puternice. Al doilea etaj este cel al dealurilor, mai cald (6 ...10 grade C medie anuala), mai sarac in precipitatii (500 ... 700 mm); cel din urma etaj este cel al campiilor care cuprinde si zona dealurilor mici si care este caracterizat prin medii termice ridicate (10 ...11 grade C) dar cu precipitatii reduse si secete frecvente.

Temperatura cea mai ridicata din tara noastra s-a inregistrat la 10 august 1951 in judetul Braila (+44,5 grade C). Cele mai coborate temperaturi se inregistreaza in depresiunile Giurgeului, Ciucului si Brasovului si in zona Carpatilor de Curbura (Intorsura Buzaului). Cea mai mica temperatura a fost inregistrata la 11 februarie 1929 in apropiere de Brasov (-38,5 grade C). Temperatura cea mai ridicata din tara noastra s-a inregistrat la 10 august 1951 in judetul Braila (+44,5 grade C). Cele mai coborate temperaturi se inregistreaza in depresiunile Giurgeului, Ciucului si Brasovului si in zona Carpatilor de Curbura (Intorsura Buzaului). Cea mai mica temperatura a fost inregistrata la 11 februarie 1929 in apropiere de Brasov (-38,5 grade C). 2. Vegetatia   Cel mai vechi element al vegetatiei actuale care se pastreaza din perioada rece a ultimei glaciatiuni este molidul, esenta nord europeana, care a reszitat frigului, coborand in campie. In perioada de incalzire post glaciara incep sa patrunda foioasele dinspre sud, iar molidul sa urce pe munti. Fagul, azi comun in padurile noastre, patrunde tarziu din vestul Europei. Mai tarziu, inainteaza din E continentului stepa, caracterizata prin vegetatie ierburoasa. Asadar, in forma ei actuala, vegetatia tarii noastre este relativ recenta. Tabloul actual al vegetatiei naturale, insumeaza aceste patrunderi si transformari in timp, grupand formatiile vegetale intr-o etajare dupa altitudine.   In zonele joase de campie si de dealuri putin inalte, din SE tarii (Baragan Dobrogea Centrala si de S, si SE Moldovei) erau carcteristice pana la inceputul sec 19 pajistile stepei. In vecinatatea acestora, silvostepa, cu palcuri de padure (cuprinzand stejarul pufos si stejarul brumariu) se intinde tentacular din SE tarii spre N, pana in Campia Moldovei, in V, pe langa Dunare, pana in S Campiei Olteniei si chiar in Campia de Vest.   Ulterior, devenite importante zone agricole, atat stepa cat si silvostepa s-au transformat, s-au imbogatit in specii, astfel ca azi nu mai cuprind decat resturi ale acestor formatiuni initiale impestritate cu alte ierburi (stepa secundara). O parte insemnata a teritoriului tarii, incepand pe alocuri chiar din campie (Vlasia, Gavanu - Burdea, Burmazul) pana la 1800 m altitudine iar in nordul tarii pana la 1600 m, o constituie zona de padure ce a suferit restrangeri indeosebi in zonele deluroase, apte pentru agricultura. Dar padurea si-a pastrat mai bine caracteristicile propri fiecarui etaj. Astfel la altitudini mici, in medie sub 500 m, se intinde etajul stejarului, alcatuit la partea inferioara, din specii de stejar (cerul si garnita), iar la partea superioara din gorun. Se adauga si alte specii de foioase (carpen, ulm, tei). Etajul fagului urca din subcarpati si dealurile mai inalte din Pod. Transilvaniei pe muntii mai scunzi din Banat si Muntii Apuseni, ajungand pana la 1200 m, iar in amestec cu rasinoasele, chiar mai sus. Etajul coniferelor, cuprinzand molidul, bradul, pinul si pe alocuri zada, urca pana la limita superioara a padurii. Cele trei etaje se interfereaza in zone de tranzitie si, pe alocuri, prin vai reci si umbrite, se produc chiar inversari intre etajele de vegetatie, esentele termofile urcand pe inaltimi insorite, iar esentele de clima rece coborand pe vaile umbrite. Zona alpina de pe muntii inalti, a putut fi numita si stepa rece, intrucat dominante fiind pajistile, in care se ma gasesc la partea inferioara tufisuri de ienupar si jneapan sau alti arbusti pitici (afin, merisor). In largul vailor mari, datorita umezelii persistente, apare o vegetatie specifica de lunca, cu stuf, papura, rogoz si adesea cu palcuri de salcii, plopi si arini. Se remarca asadar o mare varietate a vegetatiei spontane in Romania. In Delta Dunãrii predominã vegetatia de mlastinã stuficolã, care ocupã cca. 78% din suprafata totalã. Principalele specii sunt stuful, papura, rogozul, în amestec cu salcia piticã si numeroase alte specii.

3. Fauna 3. Fauna Fauna României a fost si este inca una din cele mai bogate si variate din Europa, , specii rare sau chiar unice pe continent. Capra neagra, ursul brun, cerbul carpatin, lupul, râsul, jderul, cocosul de munte sunt specii ce populeaza muntii, iepurii, vulpile, mistretii, caprioarele, potârnichile, pitpalacii sunt intâlniti pe dealuri si in zona de câmpie. Delta Dunarii cu o arie de 5.050 km patrati (din care 4,340 km patrati pe teritoriul României) ramâne sanctuarul pasarilor salbatice si a pestilor (crap, stiuca, salau, somn, etcExtinderea zonelor populate a redus libertatea de miscare

Ca si in cazul vegetatiei, rigorile perioadelor glaciare din cuaternarul inferior, au dus la disparitia elementelor faunistice mai vechi (mastodont, rinocer, tapir, gazela). Fauna actuala s-a format in postglaciar prin elemente venite din S Europei cu cca 10.000 ani in urma. Cele mai recent venite sau intorduse prin colonizare sunt cerbul lopatar, fazanul, cainele enot si bizamul, in Delta Dunarii, iar recent elanul, in jud.Botosani. Exista o stransa legatura intre zonele de vegetatie (care ofera hrana si adaopst) si repartitia teritoriala a faunei. Ca si in cazul vegetatiei, rigorile perioadelor glaciare din cuaternarul inferior, au dus la disparitia elementelor faunistice mai vechi (mastodont, rinocer, tapir, gazela). Fauna actuala s-a format in postglaciar prin elemente venite din S Europei cu cca 10.000 ani in urma. Cele mai recent venite sau intorduse prin colonizare sunt cerbul lopatar, fazanul, cainele enot si bizamul, in Delta Dunarii, iar recent elanul, in jud.Botosani. Exista o stransa legatura intre zonele de vegetatie (care ofera hrana si adaopst) si repartitia teritoriala a faunei.   Astfel, in zona stepoei si silvostepei, atat de intens transformata, caracteristice sunt rozatoarele (iepurele, harciogul, popandaul, orbetele) iar dintre pasari: dropia, prepelita, potarnichea. Dropia este orcotrita de lege.   Pentru padurile de foioase, specifice sunt mistretul si viezurele, precum si unele animale de prada ca: lupul, vulpea, pisica salbatica, alaturi de specii patrunse fie din silvostepa (iepurele), fie din etajul coniferelor (caprioara, veverita). Se adauga o mare varietate de pasari: ciocanitoarea, cinteza, etc. In padurile de munte sunt animale de interes cinegetic precum: ursul, cerbul, rasul, cocosul de munte, gainusa de alun. Mai sus, in zona alpina, se mentine o relicva din glaciarul tarziu, capra neagra, repopulata si in unele masive din care disparuse recent (Rodna, Ceahlau, Bucegi); iar dintre pasari acvila de munte.

Odata cu venirea primaverii, caprele incep sa fete iezi care, dupa numai cateva zile sunt in stare sa-si urmeze mamele. Toamna, incep sa se adune in carduri mai mari, stand toata iarna impreuna, sub ocrotirea unui exemplar batran. Tapii reprezinta santinelele cardului. La cel mai mic sunet sau aspect suspect acestia alarmeaza ceilalti membri ai grupului, scotand un suierat caracteristic si lovind pamantul cu picioarele din fata. Odata cu venirea primaverii, caprele incep sa fete iezi care, dupa numai cateva zile sunt in stare sa-si urmeze mamele. Toamna, incep sa se adune in carduri mai mari, stand toata iarna impreuna, sub ocrotirea unui exemplar batran. Tapii reprezinta santinelele cardului. La cel mai mic sunet sau aspect suspect acestia alarmeaza ceilalti membri ai grupului, scotand un suierat caracteristic si lovind pamantul cu picioarele din fata. Aria de raspandire in Carpatii romanesti se rezuma doar la cativa masivi muntosi: Rodnei, Ceahlau, Piatra Craiului, Bucegi, Fagaras si Retezat; de curand au fost introduse si in M. Vrancea, mai precis in rezervatia stiintifica Cheile Tisitei. In masivul Bucegi le veti putea depista pe versantul prahovean, in special in zona cuprinsa intre Costila si Jepii Mari. Datorita braconajului iezilor, s-a inregistrat o scadere a numarului de exemplare si imbatranirea efectivelor. Astfel, de la un numar de circa 9000 de exemplare inregistrate in 1990, s-a ajuns la 7700 exemplare in 1997. Legislatia romaneasca este foarte stricta in acest sens,capra neagra fiind declarata specie ocrotita si protejata prin lege. Cu toate acestea, in lipsa personalului autorizat ca-pabil sa monitorizeze situatia caprelor negre in cei 7 masivi muntosi (exceptie face Parcul National Retezat), efectivele de capra neagra se afla in continua scadere, punand in pericol existenta in libertate a acestei specii. Pasarile din Delta Dunarii : Pasarile sunt cele care au creat faima deltei, cunoscuta, înca de la începutul secolului ca un paradis avian. Renumele se datoreaza celor 327 specii pe care le putem întâlni în delta si care reprezinta 81% din avifauna României.. Dintre acestea cuibaresc 218 specii, restul de 109 specii trecând prin delta si ramânând diferite perioade de timp toamna, iarna si primavara. Pasarile acvatice sunt cele mai numeroase : cuibarersc 81 specii si trec prin delta 60 specii, în total 141 specii, ceea ce reprezinta 82% din avifauna acvatica europeana. Avifauna acvatica din Delta Dunarii este alcatuita dintr-un nucleu de specii vechi, bine adaptate la mediul acvatic. Nucleul avifaunei este format din 75 specii a caror viata este legata de prezenta apei : cufundari, corcodei, furtunari, pelicani, cormorani, stârci, lopatari, tiganusi.

Fauna acvatica : Fauna acvatica : Fauna acvatica se diferentiaza deasemenea dupa altitudine.  In apele repezi si reci de munte este domeniu pastravului. Mai jos, la altitudini mijlocii, se succeed cleanul, apoi mreana, iar in apele mari de campie, caracteristic este crapul, mai frecvent in Dunare si afluentii principali. Alaturi de aceasta specie, traiesc carasul, stiuca, platica, salul, rosioara. Pe parcursul Dunarii, in cursul sau inferior, patrund din apele Marii Negre, in perioada depunerii icerlor, si pesti marini migratori de mare valoare: sturionii (nisetrul, morunul, pastruga, cega) - ei traiesc numai in bazinele Marii Negre si Marii Caspice. In Marea Neagra, reprezentative sunt scrumbiile albastre, calcanul si pesti mai mici precum hamsiile, stavrizii, guvizii. Sturionii (de la care se obtine caviarul) pot fi gasiti pe cursul inferior al Dunarii iar delfinii, heringii, calutii de mare, chefalii in Marea Neagra. Pescuitul intensiv si cresterea poluarii (la care s-a adaugat si braconajul in ultimii ani) au diminuat semnificativ cantitatea de peste in ultimele doua decenii.   4. Rezervatii si monumente ale naturii.   In tecutul istoric au disparut din fauna tarii noastre mamifere ca bourul, zimbrul (repopulate), antilopa saiga, castorul, tarpanul. Unele specii actuale sunt pe cale de disparitie: dropia, pelicanul, zaganul. Pentru a preintampina disparitia unor specii din fauna si flora tarii si a conserva anumite elemente interesante de peisaj sau formatiuni gelologice, cativa mari oameni de stiinta, printre care Emil Racovita si Alexandru Borza, au obtinut inca din 1930 promulgarea unei legi pentru ocrotirea naturii. Pe baza acesteia s-au creat primele rezervatii naturale. In prezent exista un mare numar de rezervatii faunistice (in Delta Dunarii sau prin munti), floristice (turbaria Poiana Stampei - Vatra Dornei), forestiere (Codrii Seculari de la Slatioara in Muntii Rarau), piscicole (pentru mentinerea lostritei pe Bistrita Aurie), geologice (Dealu cu Melci pe valea Ariesului Mic) sau cu fenomene rare (vulcanii noroiosi din jud. Buzau, Rapa Rosie de langa Sebes), speologice (cu pesteri de mare interes). Pe aceeasi baza s-au organizat rezervatiile parcul National Retezat si urmeaza sa se organizeze si altele in Muntii Apuseni, in Carpatii Meridionali, unde elemente rare ale naturii sunt ocrorite de lege. Deasementea Delta Dunarii a fost decretata rezervatie a biosferei si a intrat in circuitul international al rezervatiilor si monumentelor naturii.

PROFILUL DEMOGRAFIC AL ROMÂNIEI Populaţia, împreună cu caracteristicile fizicoeconomice, trasează principalele coordonate ale unei ţări. Uneori, nu nivelul dezvoltării este important, ci mai importante sunt posibilităţile de dezvoltare şi de adaptare la context. Între acestea, caracteristicile populaţiei sunt primordiale. Numărul, ritmul de creştere, evoluţia componentelor sporului natural şi a emigraţiei externe, structura demografică, durata medie a vieţii, nivelul de instruire, dau profilul demografic al unei populaţii. Între acestea, evoluţia componentelor sporului natural este determinantă pentru numărul şi structura pe vârste a populaţiei precum şi a duratei medii a vieţii (dependentă de mortalitatea specifică, pe vârste şi sexe). Evoluţia variabilelor demografice în România nu face excepţie de la tendinţa generală în populaţiile europene. Aici, pe de o parte, natalitatea, mortalitatea, nupţialitatea au valori din ce în ce mai mici. Pe de altă parte, vârsta medie la căsătorie, la prima căsătorie, la naşterea primului copil, frecvenţa disoluţiei familiilor, a uniunilor consensuale sunt în creştere. Ceea ce diferenţiază, însă, populaţiile europene sunt ritmul în care au loc aceste evoluţii şi profunzimea schimbărilor. Ca urmare, ele se diferenţiază şi prin rapiditatea şi amploarea cu care sunt confruntate de problemele sociale cauzate de aceste evoluţii. În influenţarea lor, determinismul socioeconomic este foarte important. La începutul anilor ’60, exista o cvasiuniformitate în nivelul variabilelor demografice pe continentul european (Council of Europe, 2001). Dar foarte curând, societăţile vest-europene au evoluat către alt model demografic, în care naşterile sunt mai rare şi la vârste mai înaintate, uniunile consensuale mai frecvente la vârste tinere şi mai puţin frecvente la vârste mature, celibatul definitiv şi divorţurile mai frecvente, durata medie a vieţii mai mare. NUMĂRUL POPULAŢIEI Conform datelor Consiliului Europei, pentru 01 ianuarie 2001, România era a 10-a ţară-membră, după mărimea populaţiei (Council of Europe, 2001). Numărul populaţiei înregistrat la ultimul recensământ (18 martie, 2002) de 21 681 mii persoane nu o descalifică, deşi este mai mic cu aproape 750 mii persoane (INS, 2003c). Dar după numărul de locuitori pe kmp, România ocupă abia locul 20. Din 1990, numărul populaţiei României este în scădere (tabelul nr. 1). Evoluţia populaţiei României, 1990–2003

Scăderea s-a înregistrat, mai întâi, ca urmare a soldului negativ al migraţiei externe din anii 1990–1991. Accesul brusc la libera circulaţie a persoanelor a permis emigraţiei latente să se manifeste. Ca urmare, soldul migraţiei externe a crescut imediat în 1990 şi, pe fondul unui spor natural uşor pozitiv, populaţia României a scăzut, pentru prima dată, pe timp de pace. Începând cu 1992, scăderea Scăderea s-a înregistrat, mai întâi, ca urmare a soldului negativ al migraţiei externe din anii 1990–1991. Accesul brusc la libera circulaţie a persoanelor a permis emigraţiei latente să se manifeste. Ca urmare, soldul migraţiei externe a crescut imediat în 1990 şi, pe fondul unui spor natural uşor pozitiv, populaţia României a scăzut, pentru prima dată, pe timp de pace. Începând cu 1992, scăderea a continuat ca urmare a efectului combinat al migraţiei externe şi a creşterii naturale negative. Evoluţiile natalităţii şi ale mortalităţii, în sensul scăderii intrărilor şi creşterii ieşirilor prin decese au condus, firesc, la scăderea populaţiei. Evoluţia către niveluri mai joase ale natalităţii şi recrudescenţa mortalităţii, începând cu 1991, a determinat, din 1992, scăderea populaţiei şi, ca urmare, a mişcării naturale al cărei sold, din 1994, l-a depăşit în mărime absolută pe cel al migraţiei externe. Dimensiunea celei din urmă însă a fost mai tot timpul parţial necunoscută, aşa cum o dovedesc datele recensământului din 2002. Înaintea acestuia, migraţia externă cumulată (ianuarie 1990–ianuarie 2002) era de 815 mii persoane. Dintre acestea au fost înregistrate, până în ianuarie 2001, numai 257 mii persoane. Peste 0,5 mil. persoane reprezintă emigraţia neînregistrată, fără să ştim din care an. Dimensiunea migraţiei externe în cei zece ani de perioadă intercensitară este, poate, cea mai expresivă evaluare a grijii vieţii cotidiene care a stresat individul: a lipsei locurilor de muncă, a violenţei şi lipsurilor de tot felul ce a însoţit viaţa oamenilor în aceşti ani de criză. Costul social al tranziţiei a însemnat o pierdere de 1 075 mii prezenţe omeneşti pe teritoriul ţării, majoritatea la vârstele active cele mai productive: mortalitatea masculină a fost mai intensă la aceste vârste, iar migraţia este selectivă pe vârste şi reuşita ei este selectivă pe productivitate. Amploarea migraţiei externe, necunoscută din datele oficiale, a ieşit la lumină cu ocazia recensământului din 2002. Este vorba, de fapt, de emigrare şi de o subînregistrare la recensământ a celor plecaţi în străinătate şi pe care rudele nu i-au declarat sau chiar nu a avut cine să-i declare. Plecaţi definitiv sau numai pentru a munci în străinătate, fenomenul a cunoscut o amploare deosebită în ultimii ani şi prin caracteristica de selectivitate pe vârste şi sexe va avea influenţe asupra demograficului pe termen mediu şi lung, dar chiar şi pe termen scurt prin implicaţiile sale asupra coeziunii familiei. NATALITATEA În anii tranziţiei la economia de piaţă, România a înregistrat, pentru prima dată (alte ţări vecine au înregistrat încă din anii ’80), un număr mai mare de decese decât de născuţi vii. Scăderea natalităţii era previzibilă, dacă avem în vedere evoluţia ei anterioară. Ea se afla într-un proces de scădere lentă, încă din anii ’30, iar valoarea de 14,3 născuţi vii la 1 000 locuitori înregistrată în 1966 a fost înregistrată şi în 1983, după 15 ani de la intrarea în vigoare a normelor juridice pronataliste care au avut ca efect un neobişnuit spor de natalitate în 1967 şi 1968. Nivelul din 1966 a fost înregistrat după o perioadă de scădere continuă a ratei natalităţii egală cu cea după care s-a înregistrat acelaşi nivel (1967–1983), dimensiunea reducerii fiind aceeaşi. Deci, factorii coercitivi pronatalişti au avut efect numai pe termen scurt. Pe termen lung, au acţionat factorii generali de influenţă ai nivelului natalităţii şi nici un mijloc de atingere a numărului dorit de copii nu a fost ocolit. Modelul reproductiv, în formare în ţările vest-europene din anii ’60, l-a influenţat şi pe cel din România. Acesta înseamnă opţiunea pentru un număr mic de copii, aduşi pe lume la o vârstă mai ridicată şi, în proporţie din ce în ce mai mare, de mame necăsătorite, dar aflate în majoritate în uniune consensuală. Acest model era din ce în ce mai răspândit, încă înainte de 1989, aşa cum evidenţiază evoluţia natalităţii, deşi adoptarea lui era supusă constrângerilor de tot felul. Este, totuşi, de acceptat că brusca anulare a constrângerilor la începutul anilor ’90 a favorizat accelerarea procesului (figura nr. 1). Evoluţia natalităţii, 1990–2001 ‰ 14 ,0 13 ,0 12 ,0 11 ,0 10 ,0 9,0 19 90 19 91 1 9 9 2 1 9 93 19 94 199 5 1 996 1 9 9 7 1 99 8 1 99 9 2 0 0 0 2 0 0 1 2 00 2

MORTALITATEA MORTALITATEA Indicatorii demografici evidenţiază un proces de accelerare a schimbării modelului demografic, într-un context de criză economică şi socială, ce a mărit considerabil stresul vieţii cotidiene. Evoluţia mortalităţii (tabelul 4) este consecinţa contextului de criză traversat în anii din urmă, dar şi a regimului alimentar şi a condiţiilor generale de viaţă dinainte de 1989, ale căror consecinţe asupra vigorii individului ar fi putut să apară în contextul socioeconomic deteriorat. Mortalitatea este indicele care măsoară intensitatea pierderii de vieţi omeneşti. Valoarea ei a crescut, în anii de după 1989, în general, la anumite vârste, şi la bărbaţi, în special. Ultimul an, chiar pe fondul unui uşor reviriment economic, s-a dovedit a fi înregistrat o nouă recrudescenţă a mortalităţii; mai mare la bărbaţi decât la femei. Dezvoltare economică şi socială înseamnă creşterea nivelului produsului intern brut pe locuitor, dar şi a calităţii serviciilor, din care cele de sănătate au impact imediat. Dificultăţile pe care le-au întâmpinat persoanele cu deficienţe de sănătate, multe dintre ele vârstnice, în accesul la asistenţă şi în procurarea medicamentelor a determinat creşterea mortalităţii acestei categorii de persoane, în ultimul an, cu 7,3 p. p. la bărbaţi şi 4,6 p. p. la femei. Sistemul sanitar pare să fi avut o influenţă însemnată în această nouă recrudescenţă a mortalităţii, pentru că ea s-a instalat în jurul vârstei de 40 de ani, şi la următoarele grupe de vârstă, la ambele sexe; adică acolo unde începe să se instaleze, în general, starea acută şi cronică a bolilor umane. Cel mai negativ aspect al mortalităţii este mortalitatea infantilă ale cărei valori, deşi mult diminuate faţă de 1989, plasează România în comparabilitate cu ţări din lumea a treia şi la mare distanţă de ţările europene, unele chiar în tranziţie. În Europa, nivelul indicatorului este, în general, în jurul valorii de 5 la 1 000 de născuţi vii şi numai în 6 ţări depăşeşte valoarea de 10‰. În România şi Republica Moldova valorile sunt peste 15‰, cele mai mari din Europa. Accesibilitatea avortului şi a contracepţiei a diminuat riscul copilului nedorit şi cu risc de mortalitate ridicat. Între copiii aduşi pe lume sunt, din ce în ce mai puţin, copii subponderali şi/sau cu deficienţe congenitale şi de aici o mortalitate infantilă în scădere. Însă mai rămâne mult loc de acţiune. Comparaţia între mortalitatea a două populaţii este influenţată de structura pe vârste a acestora. Durata medie a vieţii elimină acest dezavantaj. În Europa sunt 11 ţări, toate în tranziţie, unde durata medie a vieţii la bărbaţi este sub 70 ani. (Între acestea se află şi România). Şi numai în aceste ţări în tranziţie există mari diferenţe între durata medie a vieţii la bărbaţi şi la femei. În Croaţia, Cehia şi Slovenia, unde tranziţia a fost coerentă şi mai rapidă, diferenţa între speranţa de viaţă a celor două sexe sunt mai mici şi speranţa de viaţă a bărbaţilor a depăşit 70 de ani. În 15 ţări europene, speranţa de viaţă a femeilor a depăşit 80 de ani; cea mai mare valoare în 2000 era în Spania, 82,7 ani. Durata medie a vieţii în România a scăzut uşor până în 1997 şi întreaga scădere s-a înregistrat la bărbaţi.

BIBLIOGRAFIE BIBLIOGRAFIE 1. Gheţău, Vasile, Rezultatele preliminare ale Recensământului populaţiei şi al locuinţelor din 18 martie 2002. Şocul milionului, „Populaţie & Societate”, anul V nr. 4, 2002. 2. Gheţău, Vasile, Scăderea numărului populaţiei şi îmbătrânirea demografică – una din marile sfidări ale României la începutul secolului XXI, „Populaţie & Societate”, supliment nr. 1, 2001. 3. Simion, Maria, Evaluare a stadiului dezvoltării durabile în România. Perspectiva demografică, ŒCONOMICA, I.R.L.I., anul XII nr. 3, 2003. 4. Institutul Naţional de Statistică, Anuarul Demografic al României ediţia 2001, Bucureşti, Institutul Naţional de Statistică, 2001a. 5. Institutul Naţional de Statistică, Decedaţi în anul 2002, Bucureşti, Institutul Naţional de Statistică, 2003a. 6. Institutul Naţional de Statistică, Mortalitatea în anul 2001, Bucureşti, Institutul Naţional de Statistică, 2002a. 7. Institutul Naţional de Statistică, Născuţi-vii în anul 2002, Bucureşti, Institutul Naţional de Statistică, 2003b; Institutul Naţional de Statistică, Natalitatea în anul 2001, Bucureşti, Institutul Naţional de Statistică, 2002b. 8. Institutul Naţional de Statistică, Populaţia pe municipii, oraşe, comune şi sexe la 1 ianuarie 2001, Bucureşti, Institutul Naţional de Statistică, 2001b. 9. Comisia Naţională pentru Statistică, Recensământul populaţiei şi al locuinţelor din 7 ianuarie 1992, vol. I: Populaţie – Structura demografică, Bucureşti, Comisia Naţională pentru Statistică, 1994. 10. Institutul Naţional de Statistică, Recensământul populaţiei şi al locuinţelor 2002, Bucureşti, Institutul Naţional de Statistică, 2003c. 11. Institutul Naţional de Statistică, Tabele de mortalitate pentru perioada 2000–2002, Bucureşti, Institutul Naţional de Statistică, 2003d. 12. Institutul Naţional de Statistică, Tabele de mortalitate pentru perioada 1999–2001, Bucureşti, Institutul Naţional de Statistică, 2002c. 13. Fundaţia pentru o societate deschisă, oct. 2002, Barometrul de opinie publică, Bucureşti, Fundaţia pentru o societate deschisă. 14. Council of Europe Publishing, dec. 2001, Recent Demographic Developments in Europe 2001, Strasbourg, Council of Europe Publishing

Economia României Economia României este o economie de piaţă, conform Constituţiei din 1991. Conform acesteia, statul este obligat să asigure libertatea comerţului şi protecţia concurenţei loiale. În economia României acţionează aşadar legea cererii şi a ofertei. La baza acesteia se află proprietatea privată care trebuie protejată şi garantată. Puterea economică a României Principalele industrii ale României sunt cea textilă şi de încălţăminte, industria metalurgică, de maşini uşoare şi de ansamblare de maşini, minieră, de prelucrare a lemnului, a materialelor de construcţii, chimică, alimentară şi cea de rafinare a petrolului. O importanţă mai scăzută reprezintă industriile farmaceutică, a maşinilor grele şi a aparatelor electrocasnice. În prezent, industria constructoare de maşini (vedeţi Dacia Logan) este foarte largă şi este orientată înspre piaţă. Industria românească de IT cunoaşte o creştere anuală constantă. Puterea economică a României este concentrată în primul rând pe producerea de bunuri de către întreprinderile mici şi mijlocii în industrii precum cea a maşinilor de precizie, vehiculelor cu motor, industria chimică, farmaceutică, a aparatelor electrocasnice şi a îmbrăcămintei. Sectoarele economiei Industrie Principalele ramuri industriale sunt industria constructoare de maşini, chimică, petrochimică, a materialelor de construcţii, de prelucrare a lemnului şi industria uşoară. În cadrul industriei constructoare de maşini se produc utilaje petroliere pentru platforme de foraj terestru şi marin la Ploieşti, Târgovişte, Bacău, Bucureşti şi Galaţi, utilaje miniere la Baia Mare, Petroşani şi Sibiu, maşini unelte la Bucureşti, Oradea, Arad, Râşnov şi Târgovişte, şi produse ale industriei de mecanică fină. Industria electronică şi electrotehnică este reprezentată prin întreprinderi amplasate în principal în Bucureşti, Iaşi, Timişoara, Craiova, Piteşti. Tractoare se produc la Braşov, Craiova, Miercurea-Ciuc, iar alte maşini agricole la Bucureşti, Piatra Neamţ, Timişoara şi Botoşani. Locomotive se produc la Bucureşti şi Craiova, vagoane la Arad, Caracal, Drobeta-Turnu Severin, autoturisme la Piteşti, Craiova, Câmpulung-Muscel, autocamioane la Braşov troleibuze la Bucureşti, nave maritime la Constanţa, Giurgiu, Olteniţa şi aeronave la Bucureşti, Bacău, Braşov şi Craiova. Industria chimică s-a dezvoltat în ultimele decenii datorită existenţei unei game largi de materii prime existente în ţară: cantităţi de sare, sulf, potasiu, lemn de răşinoase, stuf, gaz metan, produse animaliere. Industria de prelucrare a sării s-a dezvoltat la Borzeşti, Băile Govora, Râmnicu Vâlcea, Târnăveni şi Giurgiu. Acid sulfuric se produce la Baia Mare, Zlatna, Copşa Mică, Turnu Măgurele, Valea Călugărească şi Năvodari. Industria petrochimică produce cauciuc sintetic la combinatele petrochimice de la Brazi şi Borzeşti, mase plastice la Ploieşti, Făgăraş, Brazi, Borzeşti, Piteşti, fire şi fibre sintetice la Botoşani, Săvineşti, Roman, Iaşi. Industria chimică şi industria celulozei şi hârtiei sunt reprezentate prin numeroase centre în toată ţara. Se produc medicamente şi produse cosmetice, coloranţi, vopsele şi detergenţi. În cadrul industriei materialelor de construcţii se produce ciment, sticlă şi articole din sticlărie, ceramică pentru construcţii, prefabricate, var. Principalele întreprinderi de ciment se află la Bicaz, Braşov, Fieni, Comarnic, Turda. Sticlă se produce şi se prelucrează la Bucureşti, Mediaş, Târnăveni, Dorohoi, Turda, Avrig. Industria de prelucrare a lemnului dispune de resurse forestiere considerabile. În combinatele de prelucrare a lemnului se produc plăci aglomerate, fibrolemnoase, furnire, placaje, mobilă. Cele mai importante unităţi se află în zonele montane şi submontane, la Suceava, Bistriţa, Focşani, Piteşti, Râmnicu Vâlcea, Târgu Jiu, Arad, Târgu Mureş, Reghin, Satu Mare, Bucureşti, Brăila şi Constanţa.

Industriile uşoară si alimentară au tradiţie în România, deoarece există importante baze de materii prime autohtone. Importante sunt industria bumbacului, industria de prelucrare a lânii, a confecţiilor si tricotajelor la Bucureşti, Botoşani, industria zahărului, a uleiurilor, a vinurilor, a panificaţiei. Industriile uşoară si alimentară au tradiţie în România, deoarece există importante baze de materii prime autohtone. Importante sunt industria bumbacului, industria de prelucrare a lânii, a confecţiilor si tricotajelor la Bucureşti, Botoşani, industria zahărului, a uleiurilor, a vinurilor, a panificaţiei. Turismul reprezintă sectorul economic care dispune de un potenţial valoros de dezvoltare ce poate deveni o sursă de atracţie atât a investitorilor cât şi a turiştilor străini, însă concurenţa puternică din partea ţărilor învecinate (Ungaria, Bulgaria, Croaţia) şi amploarea problemelor legate de competitivitatea turismului românesc îngreunează situaţia.

Agricultura I. Cultura plantelor: 1. Cereale: - grâu: - cea mai importantă - hrana omului - panificaţie - se cultivă în C. Bărăganului („grânarul ţării”), Câmpia de V, Câmpia Jijiei - centre de panificaţie în toată ţara - cultură autohtonă - porumb: - adus din Mexic - avantajos - în alimentaţia omului şi a animalelor - în industrie - ovăz – hrana cailor - orz – bere - orez – hrană - hrişcă - secară 2. Plante tehnice: a) uleioase: - floarea soarelui: - folosită în industrie - hrana omului - soia - dovleacul - ricinul – medicină - rapiţa b) textile: - in - cânepă în depresiuni (Giurgeu, - bumbac Ciuc) c) zaharoase: - sfecla de zahăr zahăr – Bod, Bucegi, Giurgiu, Bucureşti d) legume şi zarzavat: - proaspete Valea Argeşului,Valea Siretului, în jurul marilor oraşe; conserve - cartoful – Suceava, Neamţ, Depresiunea Braşov, Giurgeu, Ciuc

e) viticultura: - ramură foarte veche e) viticultura: - ramură foarte veche - se obţin vinuri – seci, demiseci - stafide - struguri - oţet - podgorii: - Subcarpaţii Curburii – Panciu, Odobeşti, Nicoreşti; Cotnari; Târnava; Drăgăşani; Murfatlar f) pomicultura: - Subcarpaţii Getici – prunul - mărul - Banat 3. Plante aromatice: - muştar fond funciar = totalitatea suprafeţelor unui teritoriu şi modul lui de utilizare; teren arabil = suprafaţă de teren pe care se poate cultiva; II. Creşterea animalelor: a) bovinele: - vaci: - pentru carne - pentru lapte - pentru piele - pentru carne - rase de vaci: - „bălţata românească” - „roşia dobrogeană” - „sură de stepă” - produse lactate: Vatra Dornei, Suceava, Sibiu b) cabaline: - creşterea cailor - herghelii c) ovine: - creşterea oilor - lână - lapte - blănuri (karacul); Câmpia de Vest, Câmpia Română, în jurul Sibiului d) bubaline e) porcine: - carne - conserve - Bucureşti, Sibiu, Suceava - carne şi grăsime - rase: - „marele alb” - „porcul de carne românesc” - „landrace”

avicultura: - creşterea păsărilor: - pene avicultura: - creşterea păsărilor: - pene - fulgi - ouă - carne apicultura: - creşterea albinelor - stup sistematizat - migraţia stupilor sericicultura: - creşterea viermilor de mătase - în V; fabrică de mătase – Lugoj, Banat, Oltenia, Bucureşti, Timişoara Industria pielăriilor, blănurilor şi încălţămintei: Timişoara, Bucureşti, Cisnădie

Romania si Uniunea Europeana

Romania: date generale Romania: date generale Forma de stat: republica Capitala: Bucuresti Frontiere si vecini (3149,9 km): Ucraina (649,4 km), R. Moldova (681,3 km) ,Marea Neagra (193,5 km), Bulgaria (631,3 km), Serbia (546,4 km), Ungaria (440 km). Suprafata: 238.391 km patrati Populatie: 21.616.000 locuitori Clima: temperat-continentala Resurse: petrol (rezerve in scadere), cherestea, gaz natural,carbine, minereu de fier, sare, terenuri agricole, energie hidroelectrica Sarbatoare nationala: 1 Decembrie (1918) – aniversarea unirii tuturor romanilor intr-un singur stat Limba oficiala: romana Limbi regionale si minoritare: maghiara, germana Moneda: leu romanesc Primele contacte dintre Romania si Uniunea Europeana Romania a fost prima tara din blocul comunist care a stabilit, in martie 1990, relatii oficiale cu Comunitatea Europeana. Relatiile dintre cele doua parti au fost initiate la sfarsitul anilor ’60, in plina perioada de deschidere nationala a regimului Ceausescu, si s-au concretizat in acorduri comerciale bilaterale, suspendate in anii ’80 din cauza incalcarii drepturilor omului de catre Romania. Astfel in 1967 sunt initiate primele negocieri pentru incheierea unei serii de acorduri tehnico-sectoriale privind anumite produse agroalimentare, respective branzeturi,oua, carne de porc – produse pentru care Romania practica preturi de dumping. Guvernul roman urmarea scutirea de taxe suplimentare a produselor amintite, iar Comunitatea Europeana incerca sa impuna respectarea unu ainumit nivel al preturilor pentru a nu crea distorsiuni pe piata statelor member. In anii ’70 sunt semnate acorduri de cooperare economica, si tot in aceasta perioada, cateva intreprinderi romanesti, in special exportatoare de produse agroalimentare, incheie angajamente tehnice ce au efecte asupra stabilirii preturilor la unele produse .

Cel mai important succes al acestui deceniueste semnarea unui acord bilateral de includere a Romaniei in Sistemul General de Preferinte (SGP) al Comunitatii Economice Europene (1974). In urmatorii 10 ani insa, contactele dintre cele doua parti se inrautatesc. Cel mai important succes al acestui deceniueste semnarea unui acord bilateral de includere a Romaniei in Sistemul General de Preferinte (SGP) al Comunitatii Economice Europene (1974). In urmatorii 10 ani insa, contactele dintre cele doua parti se inrautatesc. Odata cu sfarsitul comunismului si al “razboiului rece” ,Romania, ca si celelalte state din centrul si estul Europei, s-a reapropiat de structurile occidentale , in special de NATO si Comunitatea Europeana, cu aceasta din urma stabilind relatii diplomatice in anul 1990. Asocierea Romaniei la Uniunea Europeana La inceputul anilor ’90, in urma entuziasmului generat de incetarea tensiunilor militare, politice si ideologice si revenirea unui mare numar de state la principiile democratiei, pe agenda Consiliului European a aparut discutia despre posibilitatea extinderii Comunitatii prin cooptarea de noi menbri dintre tarile Europei Centrale si de Est. Pana la clarificarea acestei chestiuni, incepand din dec. 1991, Comunitatea a incheiat o serie de acorduri bilaterale – Acorduri Europene, ce reglementeaza cadrul juridic si institutional dentre partile semnatare, cu scopul de a promova relatiile economice, precum si un dialog politic institutionalizat cu aceste state. Obiectivul acestor tratate este totusi pregatirea aderarii la Comunitate. Primele state care incheie Acorduri Europene sunt Ungaria si Polonia, Romania semnand un astfel de tratat abia in 1993. Acordurile Europene n-au satisfacut totusi asteptarile tarilor din fostul spatiu communist, care se simteau intr-o situatie ambigua, intre asociere si aderare, si revendicau o recunoastere oficiala a eligibilitatii lor prin adoptarea unui calendar sia unor condirii de aderare precise. De aceea Consiliul European de la Copenhaga (iunie 1993) recunoaste explicit principiul extinderii UE catre statele associate din Europa Centrala si de Est si fixeaza o serie de criterii economice si politice de aderare, cunoscute sub numele de criteriile de la Copenhaga.Potrivit acestora, pentru a deveni membru UE , un stat candidat trebuie sa aiba: 1)institutii stabile care sa garanteze democratia, statul de drept, respectarea drepturilor omului si protectia minoritatilor 2)o economie de piata functionala 3)capacitatea de a-si asuma obligatiile de stat membru ,inclusiv cele privind obiectivele uniunii politice, economice si monetare ale UE 4)un stat candidat trebuie sa transpuna legislatia Uniunii in legislatia nationala( adoptarea acquis-ului comunitar) Romania a adoptat in 1995, la Snagov, o Strategie Nationala de Pregatire a Aderarii, document semnat de toate partidele politice parlamentare care stabilea etapele procedurale si actiunile ce urmau sa fie intreprinse in procesul de apropiere de structurile comunitare. Apoi, conform procedurii de aderare, Romania depune cererea oficiala de aderare(22 iunie 1995), impreuna cu Strategia Nationala. Odata cu Consiliul European de la Luxemburg (1997), in documentele oficiale ale UE a inceput sa se faca discutia intre procesele de aderare si negocierile de aderare. De asemenea din 1998, statele candidate, inclusiv Romania, incep sa elaboreze brograme nationale in vederea adoptarii acquis-ului. Consiliul European de la Helsinki (dec 1999) decide deschiderea negocierilor de aderare cu alte 6 tari candidate: Bulgaria, Letonia, Lituania, Malta, Romania, Slovacia. Lansarea propriuzisa a negocierilor va incepe, insa, in februarie 2000, la conferinta interguvernamentala de la Bruxelles.

Harta Uniunii Europene in 2004 LEGENDA: galben- tarile membre ale UE Portocaliu- tarile proaspat aderate la UE in 2004 Cafeniu- tarile candidate pentru aderare(in 2004) Verde- state membre EFTA

Negocierile de aderare Negocierile de aderare Statul care doreste aderarea la UE trebuie sa depina la Presedintia Consiliului UE o cerere de aderare(o scrisoare in care isi exprima dorinta de a deveni membru UE), Consiliul UE decide daca statului solicitant ii este conferit statutul de candidat la integrarea in UE.Din momentul in care candidature unui stat e acceptata, acesta primeste ajutor din partea Uniunii pentru a se pregati pentru aderare si este monitorizat pentru a se vedea in ce masura indeplineste criteriile aderarii. Pe baza rapoartelor de tara, intocmite ce Comisia Europena , Consiliul European decide deschiderea negicierilor de aderare. Din prtea Uniunii Europene, doua institutii sunt implicate in procesul de negociere : Consiliul Uniunii si Comisia Europeana, ,care e mandatata de statele membre sa deruleze negocierile tehnice. Din partea Romaniei , in procesul de negociere este implicat Guvernul Romaniei, care a stabilit in 2001 ca Ministerul Integrarii Europene si Delegatia Nationala de Negociere a Aderarii Romaniei la Uniunea Europena (condusa de un negociator-sef) sunt instituriile care coordoneaza pregatirea in vederea aderarii si derularea negocierilor de aderare . Pe parcursul negocierilor, aceste institutii au fost sprijinite de Comitetul Interministerial pentru Integrare Europeana si de diverse departamente de integrare europeana in ministere si institutii publice. In conformitate cu prevederile Acordului European , dialogul Romania-UE se desfasoara in cadrul Consiliilor de Asociere, al reuniunilor Comitetului de Asociere si ale Subcomitetelor de Asociere sectoriale, cat si al Comitetului parlamentar mixt Romania-UE. Din experienta negocierilor anterioare purtate de UE, se observa ca intotdeauna sa incepe cu capitolele mai usoare,pentru a permite realizarea unor progrese absolute necesare crearii unui climat de incredere intre cele doua parti.Capitolele mai dificile sint lasate pentru o etapa mai avansata a negocierilor , cand partile au o vedere de ansamblu ale poziriilor de negociat. Negocierile oficiale se desfasoara in cadrul unei conferinte de negociere la care participa negociatorul tarii candidate si Consiliul UE.Cele doua parti isi prezinta pozitiile de negociere asupra unui capitol al acquis-ului. Daca cele doua parti cad de acord, capitolul respective se poate inchide provizoriu. Daca cele doua parti de negociere sunt diferite, chestiunea ramane in discutie pana cand se gaseste o solutie. Cand intreg pachetul de domenii supuse negocierilor a fost epuizat, rezultatele se reunesc intr-un Tratat de Aderare, supus ratificarii conform procedurilor specifice statelor membre si statului candidat, precum si in Parlamentul European. Procedurile de ratificare dureaza intre 1,5 si 2 ani. Abia dupa ratificarea Tratatului de Aderare apartenenta unei tari la UE devine efectiva. Negocierile Romaniei cu Uniunea Europeana Cererea oficiala de aderare la UE a Romaniei a fost inaintata la 22 iunie 1995, impreuna cu Strategia Nationala de Pregatirea a Aderarii Romaniei la UE. In acelasi an isi depun cererea si Bulgaria, Slovacia, Estonia, Letonia si Litiania. La 30 martie 1998, ministrul roman al afacerilor externe primeste primul Parteneriat pentru Aderare. Parteneriatul pentru Aderare coordoneaza asistenta financiara acordata de UE Romaniei. In iunie 1999, Romania inainteaza Comisiei Programul National de Aderare la Uniunea Europeana. La 10-11 dec. 1999, Consiliul European de la Helsinki decide deschiderea negocierilor de aderare cu Romania alaturi de alte 5 state candidate. Negocierile de aderare a Romaniei la UE au fost lansate oficial in 15 februarie 2000. In primul semestru al anului 2000, la 28 februarie, pe durata presedintiei portugheze a UE, Romania a deschis primele cinci capitole. In cadrul celei de-a doua reuniuni a Conferintei de aderare la nivel ministerial , care a avut loc la 14 iunie 2000, Romania a aratat ca este pregatita sa inceapa negocieri pentru inca opt capitole. Consiliul UE, la propunerea Comisiei Europene, a decis insa deschiderea a numai patru capitole de negociere pentru Romania.

Astfel in primul an de negocieri, Romania a deschis negocierile pentru 9 capirole si a inchis provizoriu negocierile pentru 6 capitole. Dupa instalarea noului guvern , strategia de negociere s-a indreptat catre abordarea unor capitole ceva mai dificile, cu impact social si economic ridicat. Pentru a contribui la structurarea funvtionala a economiei de piata au fost elaborate de catre Delegatia Nationala , documente de pozitie la celelalte capitole referitoare la piata unica, la principalele ramuri economice precum si la coeziunea economica si sociala. Pana la sfarsitul anului 2002 fusesera deschise toate capitolele de negociere, insa nu fusesera inchise decat 16. Tot in 2002 Comisia Europeana mentioneaza in Raportul de Tara pentru prima oara 2007 ca data estimativa pentru aderarea Romaniei si a Bulgariei. Un an mai tarziu, la Consiliul European de la Bruxelles (dec. 2003) a fost stability calendarul de aderare a Romaniei la UE.Acesta prevedea finalizarea negocierilor in 2004, semnarea Tratatului de Aderare cat mai curand posibil, in 2005, si aderarea efectiva la UE in 2007. Astfel in primul an de negocieri, Romania a deschis negocierile pentru 9 capirole si a inchis provizoriu negocierile pentru 6 capitole. Dupa instalarea noului guvern , strategia de negociere s-a indreptat catre abordarea unor capitole ceva mai dificile, cu impact social si economic ridicat. Pentru a contribui la structurarea funvtionala a economiei de piata au fost elaborate de catre Delegatia Nationala , documente de pozitie la celelalte capitole referitoare la piata unica, la principalele ramuri economice precum si la coeziunea economica si sociala. Pana la sfarsitul anului 2002 fusesera deschise toate capitolele de negociere, insa nu fusesera inchise decat 16. Tot in 2002 Comisia Europeana mentioneaza in Raportul de Tara pentru prima oara 2007 ca data estimativa pentru aderarea Romaniei si a Bulgariei. Un an mai tarziu, la Consiliul European de la Bruxelles (dec. 2003) a fost stability calendarul de aderare a Romaniei la UE.Acesta prevedea finalizarea negocierilor in 2004, semnarea Tratatului de Aderare cat mai curand posibil, in 2005, si aderarea efectiva la UE in 2007.

Tratatul de Aderare si statutul de observaror active Tratatul de Aderare si statutul de observaror active In perioada februarie-aprilie 2005 au fost indeplinite toate aspectele tehnice lehate de semnarea Tratatului de Aderare a Romaniei – avizul Comisiei Europene (22 feb.), avizul conform al Parlamentului European (13apr.), asa incat, la 25 aprilie 2005, este semnat la Luxemburg Tratatul de Aderare a Romaniei la Uniunea Europeana, data la care a fost semnat si Ttratatul de Aderare a Bulgariei. In perioada 2005-2006 tratatul a fost ratificat de Parlamentul European , de Parlamentul Romaniei si al Bulgariei si de statele membre UE, conform procedurilor interne. Dupa semnarea tratatului si pana la intrarea in vigoare Romania beneficiaza de statutul de observator activ in Consiliul Uniunii Europene, precum si in comitetele de lucru ale Comisiei Europene. Acest statut permite Romaniei sa participe la procesul institutional al UE si a fie implicata in procesul decizional al UE in aceeasi masura ca si statele membre, dar fara drept de vot. Pana la aderarea efectiva , Romania continua pregatirile interne, conform angajamentelor asumate in timpul negocierilor. De remarcat faptul ca exista o asa-numita clauza de salvgardare (amanare) anuntata de Uniune in iunie 2004 si inclusa in Tratatul de Aderare, care ar fi putut amana aderarea Romaniei si Bulgariei cu un an in cazul nerespecrarii obligatiilor si neindeplinirii obiectivelor asumate.

Costuri si beneficii ale integrarii Ca membru al Uniunii, Romania are asadar acces liber la o piata de aproape 500 milioane de locuitori, iar cetatenii si firmele romanesi beneficiaza de cele 4 libertati economice esentiale ale unei economii eficiente: libera circulatie a fortei de munca, a serviciilor, a marfurilor si a capialului. In mod gradual, cetatenii romani vor avea acces si la alte beneficii ale integrarii. Unul dintre cele mai importante beneficii ale integrarii este accesul egal la oportunitatile de munca in toate tarile membre, drept acordat tuturor cetatenilor UE. Un alt avantaj semnificativ al cetateniei europene este posibilitatea de a beneficia de protectie consulara si diplomatica din partea unui alt stat membru in momentul efectuarii unor calatorii in afara UE. In plus, cetatenii romani au dreptul de a calatorii si de a se stabilii in orice stat membru. Toate aceste lucruri inseamna egalitatea in drepturi a cetatenilor, acestia fiind reprezentati in toate institutiile europene. Pentru 2007-2009, Romania si Bulgaria vor trebuii sa contracteze proiecte de 15,3 md. Euro si a cheltuiasca efectiv 9,3 md. Euro, fonduri de la UE. Diferenta de 6,2 md. Euro va fi cheltuita in perioada de dupa 2009. Din calculele effectuate pana in prezent, contributia Romaniei la bugetul UE in 2007 se va cifra la aproximativ 800 mil. Euro. Un sector prioritar pentru dezvoltare este agricultura, care e sprijinita financiar si institutional in vederea unai dezvoltari rurale durabile, mediul rural romanesc beneficiind deja de aproximativ 150 mil. Euro anual. In ceea ce priveste adoptarea monedei Euro, data introducerii monedei unice va fi stabilita prin hotararea comuna a Uniunii si a Romaniei. Bibliografie ALDCROFT, Derek H. The European economy 1914-2000.Londra: Croom Helm, 1981. AVRAM, Ion. Uniunea Europeana si aderarea Romaniei .Bucuresti: Editura Sylvi, 2001. BULEI, Ion. Scurta istorie a romanilor. Bucuresti: Editura Meronia, 2004. CINI, Michelle, ed. European Union politics. Oxford: Oxford University Press, 2003. COFFEY, Peter. The euro: An essential guide. Londra: Continuum, 2001. DRAGOS, Dacian Cosmin. Drept comunitar european. Cluj0Napoca: Accent 2003 KHOLER-KOCH, Beate, ed. Linking EU and national governance. Oxford: Oxford University Press, 2003. RUMFORD, Chris. The European Union: A political sociology. Malden: Blackwell, 2002. WALLACE, Helen, ed. Interlocking dimensions of European integration. Londra: Palgrave, 2001.

CULTURA ROMANEASCA DE LA "ROMANIA MARE" LA "DEMOCRATIA POPULARA" In perioada interbelica procesul de "europenizare" a Romaniei continua cu si mai multa tarie. Iar daca Romania a fost europeana in aceasta perioada acest lucru s-a datorat in primul rand culturii sale. Mediul in care s-au plamadit cei mai de seama oameni de cultura romani a fost cel Apusean (german si francez), societatea romaneasca avand meritul de a fi suficient de deschisa incat a facut posibila nasterea si afirmarea acestor valori. "Democratismul cultural" pare a fi stimulul cel mai puternic pentru dezvoltarea culturala. a. Cu reaparitia "Luceafarului" si a "Convorbirilor literare", la Bucuresti, a "Ramurilor", la Craiova si a "Vietii romanesti", la Iasi, cu aparitia unor noi reviste la Bucuresti, ca "Sburatorul" lui Eugen Lovinescu, "Ideea europena" a lui C.Radulescu-Motru si a revistei "Gandirea", la Cluj, viata literara postbelica isi reia cursul. Revistele care au creat in cultura si literatura romana interbelica curente de idei sunt: "Sburatorul" (curentul modernist intemeiat pe principiul sincronizarii literaturii noastre cu literaturile europene) si "Gandirea" (curentul traditionalist-ortodox). In aceste doua tendinte se situeaza revista "Contimporanul" (care reprezinta curentele avangardiste) si revistele eclectice, intre care "Viata literara", "Revista fundatiilor", "Jurnalul literar" s.a. "Sburatorul" a aparut la Bucuresti in doua serii: prima, de la 19 aprilie 1919 la 8 mai 1920, si a doua din martie 1926 in mai-iunie 1927. Intre cele doua serii se interpune "Sburatorul literar" (1921-1922). Inima noului curent a fost E.Lovinescu. El a reusit sa adune in jurul sau insemnati scriitori: Liviu Rebreanu, Hortensia Papadat-Bengescu, Victor Eftimiu, Tudor Vianu, Ion Pillat s.a. Modernismul promovat consta in disocierea esteticului de etic si etnic. In opozitie cu samanatorismul si poporanismul, care puneau accent pe etic (N.Iorga -o literatura de consolidare morala) sau pe etnic (N.Iorga -o literatura care sa reprezinte realitatile vietii taranesti), Lovinescu sugera adoptarea noilor formule artistice si, prin aceasta, sincronizarea literaturii noastre cu literaturile europene, in "spiritul veacului". In poezie, Lovinescu sustinea intelectualizarea sentimentelor, explorarea psihicului uman, depasirea lirismului subiectiv al secolului trecut. Prozei i se cerea a fi una de observatie sociala, de investigare psihologica mai subtila. In critica literara se promoveaza metoda impresionista. Cel de-al doilea curent literar promovat in anii interbelici a fost traditionalismul. Tribuna a traditionalismului, revista "Gandirea" a aparut la Cluj, la 1 mai 1921, din initiativa unui grup de scriitori tineri, intre care Cezar Petrescu, Adrian Maniu si Lucian Blaga. Transferata la Bucuresti, in octombrie 1922, condusa din 1926 si pana in 1944 de catre Nichifor Crainic, revista a evoluat de la traditionalism spre ortodoxism. La revista vor colabora Tudor Arghezi, G.Calinescu, T.Vianu, G.Bacovia, Zaharia Stancu, I.Agarbiceanu, M.Sadoveanu s.a. Ideile majore afirmate de N.Crainic se circumscriu exigentelor de a salva cultura romaneasca de la "pieire", a-i pastra caracterul independent si de a o feri de "europenizare", "occidentalizare", "urbanizare" etc. Spre deosebire de miscarea semanatorista, noul curent (ideologul lui) sustine ca spiritul religios ar forma "substanta constiintei nationale a poporului roman". "In literatura, arata D.Micu, «gandirismul» se reduce la autohtonism. Nici ortodoxism ostentativ, nici nationalism xenofob, nici celelalte stigmate ale doctrinei. Autohtonism doar, si un autohtonism deschis, receptiv, asimilator. Substanta romaneasca in expresie inedita." Partea valoroasa a revistei (curentului) o constituie literatura publicata si promovata.

Miscarea avangardista gaseste, dupa primul razboi mondial, in revista "Contimporanul" un demn urmas. Sub conducerea lui I.Vinea, revista a aparut intre 1922-1932. Idei avangardiste promoveaza si revistele "Punct" (1924-1925), "Integral" (1925-1927), "Urmuz" (1920) s.a. Miscarea avangardista gaseste, dupa primul razboi mondial, in revista "Contimporanul" un demn urmas. Sub conducerea lui I.Vinea, revista a aparut intre 1922-1932. Idei avangardiste promoveaza si revistele "Punct" (1924-1925), "Integral" (1925-1927), "Urmuz" (1920) s.a. "Negarea artei traditionale, a formelor invechite, punerea de acord a artei cu ritmul tehnicii moderne pentru o arta a viitorului, geometrica, in linii mari, abstracta, constituiau punctele programului revistei conduse efectiv de I.Vinea". Cu tot programul sau transant, "Contimporanul" a continuat sa publice scriitori nealiniati acestui program: Tudor Arghezi, Emil Isac, Camil Petrescu, I.Minulescu, Al.Philippide, I.Pillat, N.D.Cocea, alaturi de Tristan Tzara, Marcel Iancu, Ilarie Voronca. Dezvoltarea literaturii intre cele doua razboaie a impulsionat si preocuparile in domeniul teoriei si criticii literare. Rodnica a fost, in aceasta perioada, activitatea desfasurata de criticii literari Eugen Lovineascu, Tudor Vianu, Mihail Dragomirescu, Pompiliu Constantinescu, Vladimir Streinu, Serbam Cioculescu, George Calinescu. b. Stiinta. Secolul al XX-lea este al rationalitatii stiintifice. In domeniul matematicii contributii importante realizaeaza Gh.Titeica, Traian Lalescu, D.Pompei, Simion Stoilov, D.Barbilian, Octav Onicescu. Progrese remarcabile inregistreaza fizica, prin cercetarile lui Stefan Procopiu, Eugen Badarau, Dragomir Hurmuzescu, Horia Hulubei, Vasilescu Carpen. Mecanica ii are ca personalitati pe S.Sanielevici, V.Valcovici. In domeniul tehnicii, traditiile anterioare sunt continuate de Henri Coanda, George Constantinescu, cercetator si realizator in domeniul sonicitatii, Nicolae Profiri, un cercetator in domeniul mecanicii constructiilor si betonului armat, A.Beles, Gh.Ene Filipescu. Stiintele economice au fost ilustrate prin cercetarile lui Gh.Spacu, Radu Cernatescu, Eugen Angelescu, C.Nenitescu. In domeniul cercetarilor geologice contributii remarcabile au adus L.Mrazek, Gh.Munteanu-Murgoci, Gh.Macovei, Sabba Stefanescu, M.Filipescu si altii. Geografia ii are ca protagonisti pe Simion Mehedinti- cu lucrarea sa de mari proportii "Terra", Gh.Valsan, Vintila Mihailescu. Stiintele biologice au fost ilustrate de renumiti savanti ca Emil Racovita-creatorul primului institut de speologie din lume, Grigore Antipa, Paul Bujor, C.Voinov, M.Borcea si altii. Progrese s-au inregistrat si in domeniul stiintelor agricole (Gh.Ionescu-Sisesti, Traian Savulescu etc.). Au fost infiitate "Institutul de cercetari agricole" si "Institutul de cercetari agronomice", in Bucuresti. O dezvoltare remarcabila au cunoscut stiintele medicale, domeniu in care s-au ilustrat savanti de renume mondial: C.I.Parhon, fondatorul scolii de endocrinologie, Victor Babes, Ion Cantacuzino-fondatorul "Institutului de seruri si vaccinuri", Gh.Marinescu, neurolog, autor al unui studiu fundamental asupra celulei nervoase, F.I.Rainer, D.Danielopu, chirurgii Iacob Iacobovici, Toma Ionescu si N.Hortolomei si multi altii. Stiintele sociale au fost puternic stimulate de disputa politica si noile realitati economico-sociale interne. Printre economistii acelei perioade s-au remarcat V.Madgearu, Victor Slavescu, Gh.Zane, Stefan Zeletin. In domeniul sociologiei Mihail Ralea, Petre Andrei si Dimitrie Gusti sunt cei mai reprezentativi. Psihologia s-a diversificat prin activitatea lui Fl.Stefanescu-Goanga, care a infiintat "Institutul de psihologie experimentala, comparata si aplicata", din Cluj, Mihail Ralea, C.Radulescu-Motru. O sustinuta activitate de cercetare stiintifica s-a desfasurat in domeniul istoriei. Figura cea mai reprezentativa ramane Nicolae Iorga, autor al "Istoriei romanilor", in zece volume, membru al

mai multor academii straine. Isi continua activitatea Vasile Parvan, intemeietorul scolii romanesti moderne de arheologie. Activitate rodnica au desfasurat D.Onciul, Ion Bogdan, Constantin Giurescu si C.C.Girescu, Ion Ursu, P.P.Panaitescu, Andrei Otetea, Gh.Bratianu, C.Daicoviciu, Ioan Lupas si altii. mai multor academii straine. Isi continua activitatea Vasile Parvan, intemeietorul scolii romanesti moderne de arheologie. Activitate rodnica au desfasurat D.Onciul, Ion Bogdan, Constantin Giurescu si C.C.Girescu, Ion Ursu, P.P.Panaitescu, Andrei Otetea, Gh.Bratianu, C.Daicoviciu, Ioan Lupas si altii. Stiintele juridice au marcat progrese prin contributia unor remarcabili juristi ca Mircea Djuvara, Nicolae Titulescu, V.V.Pella, Traian Ionascu, Andrei Radulescu s.a. c. Filosofia aduce in peisajul cultural romanesc idei si ganditori de certa valoare. "Gandirea filosofica romaneasca a acestei perioade a fost cea mai infloritoare din toata istoria filosofiei noastre. Acum se constituie ceea ce am putea numi filosofia clasica romaneasca". Este perioada in care sunt elaborate sisteme filosofice de valoare universala, cum ar fi "personalismul energetic" al lui C.Radulescu-Motru ori "rationalismul ecstatic" al lui Lucian Blaga. "Rationalismul neutral" elaborat de Mircea Florian este, de asemenea, o viziune originala. D.D.Rosca, prin "conceptia sa eroica" despre lume, se afirma ca un ganditor cu profunde note de originalitate. P.P.Negulescu, prin lucrarile sale ("Filosofia Renasterii", "Istoria filosofiei moderne") aduce contributii importante la dezvoltarea istoriei filosofiei. Alti filosofi aduc idei originale in domeniul epistemologiei si logicii (M.Florian), al filosofiei culturii (L.Blaga, T.Vianu). Adevarat plasmuitor de talente a fost Nae Ionescu cu preocupari didactice importante in ceea ce priveste Logica, Metafizica, Filosofia religiei. Pe urmele lui au calcat ganditori de seama ai perioadei postbelice: M.Vulcanescu, Emil Cioran, M.Eliade, C.Noica, V.Bancila, Petre Tutea, unii dintre acestia creatori de scoli si ganditori de renume mondial. Mai aproape de teologia ortodoxa s-au afirmat doi ganditori de mare valoare: Nichifor Crainic si D.Staniloaie. d. Arta romaneasca. Inceputul secolului al XX-lea este marcat in evolutia arhitecturii de innoiri semnificative: noi materiale puse la dispozitie de industrie (betonul, fierul), noi curente (constructivism, rationalism, functionalism) si noi tehnici constructive. In perioada interbelica se ajunge la ceea ce s-a numit "stilul international" dominat de tipizare, standardizare si industrializare, economicitate, confort, organizare rationala a spatiilor. In Romania anilor interbelici s-a continuat "stilul national traditional" promovat indeosebi de I.Mincu. S-a afirmat stilul modernist-promovat de noi arhitecti (Duiliu Marcu, Octavian Doicescu, Horia Creanga) si regasit, fara exagerarile Occidentului, indeosebi cel american, intr-o serie de constructii publice: Palatul Presedintiei Consiliului de Ministri, Academia Militara, blocul Patria, din Bucuresti, Hotel Carpati din Brasov. In maniera secolului trecut s-au construit Palatul Regal (1929-1937), fatada principala a Garii de Nord, Universitatea din Bucuresti s.a. Sculptura cunoaste, la randul ei, evolutii importante: materiale noi (fierul, sticla, celuloidul), uneori aflate in combinatie, aparitia masinismului, preocuparea pentru a surprinde deplasarea unui obiect in spatiu, trecerea de la reprezentarea concreta spre forma gandita, cubismul. Nu se renunta totusi la sculptura nonfigurativa si cea decorativa. In ansamblul acestor tendinte europene se inscrie si sculptura romaneasca. Cea mai puternica figura a sculpturii romanesti si mondiale o constituie Constantin Brancusi (1876-1957). Pornind de la motive autohtone, el reuseste sa creeze o sculptura stilizata de mare valoare (Pasarea maiastra, Muza adormita, Fiul risipitor, Coloana infinitului, Poarta sarutului, Masa tacerii). O foarte bogata creatie sculpturala au Ion Jalea, autor al unor opere monumentale (Monumentul eroilor), Cornel Medrea (1888-1964), portretist renumit, Oscar Han, portretist si el, prin excelenta, si multi altii. Pictura inceputului de secol este dominata de curente importante: expresionismul, ca reactie contra impresionismului, fovismul, accentuand culoarea pura, vivace, violenta si de contraste, cubismul si futurismul. Dadaismul, expresionismul, pictura metafizica si suprarealismul sunt

curentele care se manifesta in perioada interbelica. Ca reactie la acestea s-a nascut noul curent realist. curentele care se manifesta in perioada interbelica. Ca reactie la acestea s-a nascut noul curent realist. Pictorii romani ai perioadei impartasesc aceste stiluri fara ca vreunul dintre ei sa imbratiseze in exclusivitate un stil. Printre cei mai renumiti pictori amintim pe Theodor Pallady (1871-1956), Gh.Petrascu (1872-1948), Camil Ressu (1880-1962), Jean Al.Steriadi (1880-1956), Iosif Iser (1881-1956), Nicolae Tonitza (1886-1940), Francisc Sirato (1887-1953), multi dintre ei cu activitate anterioara perioadei interbelice. Grafica romaneasca cunoaste, in secolul al XX-lea, o dezvoltare importanta. e. Progrese insemnate se inregistreaza si in muzica, in care straluceste creatia lui George Enescu, autorul operei monumentale "Oedip", al Sonatelor si Simfoniilor care i-au adus o faima mondiala. In compozitie s-au afirmat cu stralucire Mihail Jora, Dumitru Cuclin, Ion Chirescu, Sabin Dragoi, iar in arta dirijorala-Alfred Alessandrescu, Ionel Pertea, George Georgescu. S-a dezvoltat genul muzicii usoare, a celei de revista, muzica de fanfara si corala. S-a remarcat activitatea unor institutii muzicale: Opera romana din Bucuresti, Societatea corala "Carmen" etc. f. O remarcabila dezvoltare cunoaste si arta teatrala. Printre animatorii teatrului romanesc mentionam scriitorii V.Eftimiu, L.Rebreanu, Camil Petrescu, V.I.Popa, regizorii Paul Gusti, Soare Z.Soare, Ion Sava, Sica Alexandrescu. Au fost create opere dramatice de valoare: "Danton", de Camil Petrescu, "Plicul", de L.Rebreanu, "Gaitele", de Al.Kiritescu, "Marele duhovnic", de V.Eftimiu, "Take, Ianke si Cadar", de V.I.Popa, "Omul cu martoaga", de G.Ciprian s.a. Dintre actorii perioadei aminitim pe Ion Brezeanu, Tony Bulandra, Lucia Sturza Bulandra, Ion Manolescu, Aura Buzescu, J.Cazaban, George Vraca, G.Timica.